Aşezare de tip tell, fortificată cu val de pămant înalt de 1,30 m şi prevăzut cu şanţ de apărare
Vatra comunei Drăgăneşti a fost locuită încă din mileniul VI î.Hr. de către populaţiile culturilor: Criş, Dudeşti şi Vădastra faza I. Au urmat apoi populaţiile culturilor Gumelniţa-Sălcuţa, Glina III, Tei, Verbicioara, lumea tracilor şi a daco-geţilor, şi a urmaşilor acestora, românii, până în zilele noastre.
Cea mai veche aşezare descoperită pe vatra localităţii Drăgăneşti a fost a purtătorilor culturii Dudeşti, dar cel mai mult material arheologic găsit aparţine culturii Gumelniţa-Sălcuţa. Aşezările eneolitice identificate pe valea Oltului Inferior sunt rezultatul interferenţelor culturale între culturile Gumelniţa şi Sălcuţa numit „faciesul cultural gumelniţeano-sălcuţean“.
Tellul gumelniţean de la Drăgăneşti-Olt este situat în lunca Oltului, pe malul estic al pârâului Iminog, fiind până în 1964 înconjurat de ape. Locuitorii din Drăgăneşti îi spuneau Măgura lui boier Iancu, acesta fiind proprietarul pământurilor cu mulţi ani în urmă.
Aşezarea de la Drăgăneşti-Olt este o aşezare de tip tell, fortificată cu val de pămant înalt de 1,30 m şi prevăzut cu şanţ de apărare. Grosimea straturilor de locuire depăşeşte 3 m.
Această aşezare a fost cercetată în şapte campanii arheologice. Şantierele arheologice au fost conduse de prof. Mihai Butoi, dr. Aurelia Grosu, dr.Cristian Schuster, directorul Institutului de Tracologie Bucureşti, dr. Marin Nica, în colaborare cu Muzeul Câmpiei Boianului, reprezentat de profesorul Traian Zorzoliu.
În urma campaniilor s-a putut descifra modul de viaţă al acestei populaţii, tipologia locuinţelor, delimitarea şi utilizarea spaţiului de locuit, dispunerea caselor, inventarul gospodăriilor, uneltele pentru practicarea unei agriculturi primitive, arme de vânătoare, etc.
Aşezarea a fost descoperită de elevii Niţu Ion şi fraţii Gabriel şi Cristian Zorzoliu de la Şcoala Generală nr. 2 din Drăgăneşti. Primele mostre arheologice au fost duse la Universitatea din Timişoara de către profesorul Traian Zorzoliu.
Cercetarea aşezării a fost determinată de construirea unei căi ferate industriale, pentru care s-au folosit părţile înalte ale câmpiei, afectând şi tellul. Muzeul oraşului Drăgăneşti a intervenit pentru a face săpături de salvare, fapt ce va declanşa cercetările din anul 1982.
De atunci până în 2005 s-au desfăşurat şapte campanii arheologice la care au luat parte cercetători de la Muzeul Naţional Bucureşti, Institutul de Tracologie, Institutul Socio-Uman al Academiei, filiala Craiova, Muzeul Romanaţiului şi Muzeul Câmpiei Boianului, organizator al campaniilor.
În urma săpăturilor arheologice, s-a constatat că aşezarea de tip tell de la Drăgăneşti cuprinde materiale arheologice Gumelniţa şi Sălcuţa, fiind la limita de interferenţă dintre aceste două culturi. Tellul cuprinde trei niveluri mari de locuire iar materialul arheologic descoperit ne arată modul de viaţă al acestor populaţii.
Importante sunt dovezile privind modul de distribuire a spaţiului şi utilizare a locuinţelor. În acest domeniu semnificativă este descoperirea unui loc unde existau două spaţii distincte: cel pentru locuit şi cel de preparare a hranei şi depozitare a uneltelor.
Această descoperire este până la această dată unica dovadă că gumelniţenii evoluaseră în ceea ce priveşte organizarea interioară a locuinţelor.
Din bogatul material arheologic s-a completat inventarul culturii materiale a populaţiei Gumelniţa-Sălcuţa. Au fost descoperite elementele războiului de ţesut, inclusiv suveica pentru împletirea firelor. Pentru olărit, s-au scos la lumina zilei tipare pentru vase şi cuptoare pentru ars ceramică. Într-una din campanii s-a descoperit un miniatelier de olărit unde s-au aflat şi obiecte din cermică, nearse, şi chiar un bol de lut care urma să fie modelat.
Numărul mare de săpăligi din corn de cerb, plantatoare, scormonitoare, chiar şi descoperirea unui mic depozit de grâu carbonizat, dovedesc practicarea agriculturii.
În colecţia Muzeului Câmpiei Boianului se mai găsesc: unelte de pescuit, greutăţi pentru plasa de pescuit, un harpon din os, pumnale, vârfuri de săgeţi, depozite de pietre pentru aruncătoarele cu praştia ce dovedesc modul în care se pescuia şi se vâna.
Multitudinea obiectelor casnice descoperite, parte din ele inedite, ne dau posibilitatea să reconstituim în amănunt viaţa acestei populaţii. Dintre aceste obiecte menţionăm: unelte pentru prelucrarea pieilor, pentru ţesut (suveica), linguri pentru masă, microlite pentru fierăstraie şi seceri, cuptoare pentru prepararea hranei, laviţe din pământ cruţat pentru depozitarea hranei, paturi din pământ cruţat acoperite de rogojini, etc.
Miniaturile de case, găurile de pari şi podelele lutuite descoperite dau posibilitatea reconstituirii lociunţelor în care trăia populaţia gumelniţea.
Interior dintr-o colibă / Coliba Agricultorului
La toate acestea se mai adaugă şi fragmente de ziduri din trestie lutuită, pardoseli din lemn lutuite, şanţuri mici de scurgere a apei la exteriorul zidurilor, cu prag la intrarea în casă.
Descoperiri importante s-au făcut cu privire la practicarea cultului fertilităţii, găsindu-se numeroase figurine din ceramică şi os. Printre acestea s-a descoperit o statuetă aşezată pe un jilţ. S-au mai descoperit şi numeroase figurine zoomorfe însă nu se cunoaşte ritualul pentru care acestea erau folosite.
Toate aceste manifestări artistice situează populaţia respectivă pe un anumit nivel al dezvoltării culturale. Tot în acest perimetru a fost găsită o ocarină primitivă, cel mai vechi instrument de suflat, obiecte de podoabă din os şi ceramică, vase-pasăre, vase pictate cu grafit, vase cu basoreliefuri umane, vase cu motive ornamentale diverse, incizate etc.
Uneltele din piatră şlefuită, din aramă nativă, vasele pictate cu grafit, numeroase elemente decorative pentru ceramică, diferitele figurine zoomorfe şi antropomorfe, vase de cult şi alte obiecte a căror utilizare nu a fost elucidată, demonstrează nivelul dezvoltării societăţii omeneşti din acea epocă istorică.
Ritualurile funerare nu se cunosc prea bine, însă mormintele descoperite ne arată modul în care erau îngropaţi. Cele nouă morminte descoperite şi cercetate relevă faptul că cei decedaţi erau îngropaţi în poziţie chircită, cu faţa la nord şi spatele la sud, capul spre vest şi picioarele spre est. Gropile erau de forma aproximativ ovală, iar scheletul depus avea picioarele şi braţele aduse la piept iar palmele aduse aproape de bărbie.
Populaţia de la Drăgăneşti a sfârşit în urma invaziei purtătorilor culturilor din epoca bronzului: Glina III, Cernavodă, Coţofeni, a căror prezenţă este dovedită de ceramica din ultimul nivel. La impactul cu aceste populaţii, aşezarea a fost încendiată iar locuitorii s-au refugiat, după unii cercetători, la sud de Dunăre.
În concluzie, populaţia din tellul neolitic de la Drăgăneşti relevă cultura materială a unei populaţii aflată în eneolitic. Alături de celelalte culturi ale neoliticului superior din România, lumea gumelniţeană a atins un apogeu cultural, ale cărui manifestări continuă să fie parţial nedescifrate.
Toate aceste descoperiri au permis Muzeului Câmpiei Boianului să înceapă în aprilie 2009 amenajarea unui arheoparc Gumelniţa, care a fost dat spre vizitare iubitorilor de istorie în toamna anului 2010. Satul neolitic gumelniţean de la Muzeul Câmpiei Boianului, unic la această dată în ţară şi printre puţinele reconstituiri de acest gen în Europa, va constitui un nou mod de prezentare muzeistică a istoriei.