Locuinţa cea mai preferată de populaţia de la câmpie
Alături de casele de la suprafaţă, bordeiul a fost locuinţa cea mai preferată de populaţia de la câmpie, fiind uşor de construit, călduroasă iarna şi răcoroasă pe timpul verii. Până în veacul al XIX-lea majoritatea locuinţelor din aşezările din Câmpia Română era de tipul bordeiului. În unele sate şi biserica era construită tot după modelul bordeiului.
Din cercetările făcute la Drăgăneşti, la sfârşitul veacului al XIX-lea erau circa 200 familii care locuiau în bordei. Ultimele trei locuinţe de acest tip au existat până în anul 1950.
Gârligiul
Bordeiul cu o cameră avea gârlici şi o cameră care era şi soba şi focul. Aici vatra se afla lângă uşă, pe peretele opus intrării era patul. Lumina intra într-un asemenea bordei prin fereastra aflată sub acoperiş. Aici era un oblon sau în cel mai bun caz un pergament. Fumul de la vatră se evacua prin spaţiul ferestrei sau pe uşă. Pe timp de iarnă cărbunii de la vatră erau acoperiţi cu cenuşă ca să degaje căldură. Bordeiul avea de regulă două şi chiar patru camere. Prin gârlici se intră în bordei. Aici pardoseala era cu trepte sau cu panta pomostită.
Pe lângă pereţii gârliciului şi chiar de tavan erau agăţate uneltele agricole: plugul de lemn, furcile de lemn, parul de porumb, vârşa, doniţa cu păcură pentru uns căruţa, dârmonul pentru treierat grâul, cârligul de tras paiele, grebla de lemn, gurulele pentru cai etc.
Prima încăpere se numea „la vatră” sau „la foc”. Purta această denumire deoarece aici se afla vatra focului unde se prepara hrana şi unde se servea masa. Tot aici se aflau hambarul cu mălai, putina cu murături şi alte produse alimentare. La „foc” se afla laviţa cu diverse vase şi unelte şi corlata pe care se aşezau după trebuinţă diverse vase. Pe vatră erau pirostriile, verigile de coş, ţestul şi gura sobei. Pe pereţi şi de tavan erau agăţate diverse obiecte de uz gospodăresc.
La vatră era o masă joasă, rotundă, unde se adunau toţi ai casei să mănânce. Masa fiind mică, se folosea de regulă un singur vas de ceramică din care mâncau toţi cu linguri de lemn.
Următoarea cameră era numită „la sobă”, fiindcă aici se afla soba cu care se încălzeau pe timp de iarnă. Lângă sobă era un pat mare, unde familia dormea de-a latul. Patul se termina la perete unde era pusă lada de zestre în care se păstrau hainele de sărbătoare. Lada avea o chichiţă unde se ascundeau banii şi bunurile de preţ ale familiei.
În această încăpere mai era un dulap, două trei scaune rudăreşti şi un cuier. Pe pat se aşternea rogojina sau aşternuturi ţesute în casă. În peretele dintre cele două camere se afla o firidă cu geam încastrat în zidărie. Dacă nu era sticlă se folosea pergament de oaie sau vezică de porc. În firidă se ţinea opaiţul care lumina în ambele camere.
Au existat şi bordeie cu mai multe camere. Pentru această situaţie, gârliciul era situat perpendicular pe axa celor trei camere. Cea de la mijloc era focul şi celelalte două erau camere de dormit.
În incinta Muzeului Câmpiei Boianului, acum 10 ani salariaţii muzeului au construit, după informaţiile primite de la localnici, un bordei cu două camere, cu vatră şi sobă. Această locuinţă, împreună cu casa de lemn de la suprafaţă şi casa Polihronie din veacul al XVIII-lea, avea să formeze imaginea caselor din satele româneşti de până în veacul al XX-lea.