Casa Ghirgiu construită la sfârșitul sec. al-XIX-lea (aici s-a inaugurat la 5 iulie 1981, secția de istorie a muzeului)
Primele descoperiri arheologice
Prima întâlnire cu istoria am avut-o în anul 1973, pe vremea când eram student la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universităţii Timişoara. Venisem pe acasă într-o mică vacanță, iar copii mei, Cristian și Gabriel, aveau un coleg de clasă, Nițu Ion, care locuia în cartierul Bazarani. Grădină casei familiei Nițu era vecină cu apa Saiului.
Într-o zi de joacă, cei trei prieteni și colegi au trecut pârâul și au ajuns pe măgura lui Boier Iancu, care era proaspăt arată. Au fost mirați că peste tot erau multe fragmente de ceramică și pietre mari de râu netezite pe o parte.
După joacă, feciorii mei au venit acasă și mi-au povestit ce au văzut. Din curiozitate, în ziua următoare m-am deplasat la locul respectiv și am găsit multe fragmente de vase de diferite forme și mărimi și două vase mici întregi, mai multe râșnițe, fragmente de silex și oase de animale. Am adunat ce am crezut că este mai interesant și ușor de transportat, pentru a le duce la catedra de istorie a Universității din Timișoara, ca să aflu ce descoperiseră acei elevi.
La acea vreme în localitate, prof. Popescu Constantin, cu alți colegi de la liceul din localitate, în colaborare cu directorul Casei de cultură, Dinca Alexandru, au închiriat o cameră din casă familiei Georgescu și au făcut o expoziție muzeală, în care la un loc se aflau obiecte de etnografie cu piese de numismatică și arheologie. Punctul muzeistic respectiv, din motive necunoscute, se desființase prin anul 1976.
Știind de această inițiativă, i-am povestit prof. Andreescu Dumitru că lângă fostă baltă Corboaică pe Săi este o așezare străveche de unde pot adună materiale arheologice necesare expoziției deschise. Prof. Andreescu Dumitru a priceput despre ce poate fi vorba, fiindcă în anii studenției făcuse practică de specialitate pe șantierul arheologic de la Pacuiul lui Soare.
S-a deplasat cu elevii pe această măgură și au comunicat într-o știre la ziarul Scânteia descoperirea de a Drăgănești-Olt. Înainte de acest eveniment mostrele arheologice adunate de pe tell erau la catedra de istorie a Universității din Timișoara care stabilise descoperirea făcută de cei trei elevi ca fiind locul unei așezări Gumelnița.
Întâlnirea cu Toader Hrib
Cea de-a doua întâlnire cu istoria s-a petrecut în anul 1974, în practică studențească la mănăstirile din Moldova. Am fost repartizat la Mănăstirea Arbore, din localitatea cu același nume, unde se află o biserică zidită de hatmanul cetății Sucevei, Luca Arbore. În această comună era un muzeu făcut de cetățeanul Toader Hrib, care avea o zestre de obiecte istorice, adunate de mai multe generații din neamului său.
Colecțiile erau găzduite în locuința sa și expuse ca într-un bazar, peste tot locul, fără a se ține cont de ordinea și locul lor istoric. Toader Hrib scrisese și o carte care se chemă Cronică de la Arbore pe care mi-a oferit-o cu autograf.
După mai multe zile petrecute cu Toader Hrib, un moldovean voinic, aflat în a treia vârstă, care își împlinise menirea pe meleagurile natale mi-am zis: să fac și eu, acolo unde voi fi dascăl cel puțin ce a făcut Hrib pentru localitatea lui.
Traian Zorzoliu strânge numeroase obiecte istorice
În anul 1974 am fost numit profesor la catedra de desen de la Școala generală nr. 1 din Drăgănești-Olt. După ce m-am instalat ca dascăl, gândul se îndreptă spre împlinirea dorinței de a face un muzeu la Drăgănești-Olt. Pentru aceasta era nevoie de studiu și de cunoașterea istoriei populației ce trăise la Drăgănești-Olt.
Am decis să văd marile muzee și cetățile din țara, să cunosc activitatea de cercetare a istoriei prin intermediul arheologiei. În paralel colecționăm obiecte muzeale de tot felul.
Vatra orașului și împrejurimile, an de an, îmi ofereau obiecte de mare preț, care se pierdeau din necunoașterea valorii lor documentar-istorice. Cartierul de locuințe ce se construia în centrul civic avea să scoată la lumină o necropolă sarmatică și vatră unei așezări din cultură Dudești, peste care sporadic se găseau urmele arheologice ale altor populații care trecuseră pe aici.
Între anii 1974-1977 adunasem peste 3000 de obiecte istorice, grupate pe mai multe colecții. Eram pregătit să fac cunoscută public intenția mea. Astfel, am redactat o declarație către Comitetul pentru Cultură și Educație Socialistă Olt, precum că posed circa 3500 de obiecte istorice, necesare deschiderii unui muzeu orășenesc la Drăgănești-Olt.
Comitetul pentru Cultură și Educație Socialistă al județului Olt, la cererea mea, a luat hotărârea să aducă la Drăgănești-Olt specialiști ai domeniului, pentru verificarea celor declarate.
Se răspândește vestea despre colecția profesorului
La 6 iulie 1978, o echipă de arheologi, directori de muzee din județul Olt, muzeografi și alți oameni de cultură conduși de Prof. Dr. Docent Dumitru Tudor s-au deplasat la Drăgănești-Olt, la invitația organelor județene de cultură și au constatat: „profesorul Traian din localitatea Drăgănești-Olt, a strâns o bogată colecție de materiale arheologice, pe care o adăpostește în locuința sa.” (din scrisoarea adresată de Prof. Univ. Docent Dumitru Tudor – Sucidava 1978 – Comitetului de Cultură și Educație Socialistă județul Olt.)
Întreg colectivul de istorici s-a deplasat în zonă terasei inferioare din dreapta Oltului și pe grindurile din luncă inundabilă, de unde au cules numeroase resturi arheologice de la suprafața. Oaspeților le-am povestit ce m-a determinat să strâng aceste colecții.
Din aceeași scrisoare se mai desprinde: dorința colectivului este că la Drăgănești-Olt să se organizeze un muzeu și să fie condus de prof. Traian Zorzoliu.
Se fac demersuri pentru organizarea muzeului
Organele locale și județene prezente au fost de acord cu propunerea comisiei, iar Consiliul Local al orașului Drăgănești-Olt, primar fiind Dl. Florea Pușcașu, a hotărât să sprijine acțiunea punând la dispoziție pentru organizarea acestei instituții clădirile: casa Ghirgiu, casa Polihronie, și alte dependințe din stradă N. Titulescu nr. 360, unde se putea creă posibilitatea extinderii spațiului expozițional pe parcursul anilor.
Clădirea Poștei strada N. Titulescu
Mai târziu au urmat numeroase încercări, pline de succes, pentru a obține mobilierul necesar înființării muzeului. Pentru această acțiune, după numeroase drumuri și diverse recomandări, am fost ajutat material și cu asistență de specialitate de Muzeul de Istorie al R.S.R.
În luna iunie 1981, după terminarea lucrărilor de organizarea expoziției de bază a muzeului Secția de istorie, s-a deplasat la Drăgănești directorul Muzeului de Istorie al R.S.R. Prof. Dr. Florian Georgescu și Directorul Adjunct al Consiliului Culturii și Educației Socialiste al R.S.R., București, Prof. Dr. Iulian Antonescu, care au avizat deschiderea muzeului.
Muzeul se deschide
Inaugurarea Muzeului Orășenesc Drăgănești-Olt s-a făcut și pe baza adresei nr. 278 din 27 mai 1981 emisă de Comitetul pentru Cultură și Educație Socialistă Olt către Direcția Artelor și Instituțiilor de Spectacole tovarășului Director Adj. Iulian Antonescu din cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste al R.S.R. care avizează deschiderea acestei instituții. Această adresă a fost înregistrată ulterior la nr. 9800 din 22-06-1981 de către Comitetul pentru Cultură și Educație Socialistă Olt.
După inaugurarea muzeului. În imagine de la stânga la dreapta: Cristian Zorzoliu, Gabriel Zorzoliu, Marinică Nicolae, Georgeta Blitz, Cojocaru și 2 persoane necunoscute.
La 5 iulie 1981, secția de istorie a Muzeul orășenesc Drăgănești-Olt a fost inaugurată în prezența inspectorului teritorial din partea Consiliului Culturii și Educației Socialiste al R.S.R. Marin Badea, delegații Muzeului de Istorie al R.S.R arheologul dr. George Trohanii, arheologul dr. Georgeta Biltz, din partea județului Olt vicepreședintele Comitetului pentru Cultură și Educație Socialistă Olt prof. Marinică Nicolae, din partea Consiliului Local Drăgănești-Olt primarul Gheboianu Grigore, Neațu Vasile secretar al Comitetului Orășenesc de partid și Dincă Alexandru secretar al Comitetului Orășenesc de Partid, șefii de instituții din oraș, un numeros public și din partea familiei soția mea Stela și cei 2 feciori Gabriel și Cristian.
Traian Zorzoliu donează obiectele muzeale statului
Colecțiile care au format fondul de bază pentru deschiderea muzeului, în anul 1981 au fost donate și înscrise la Oficiul județean al patrimoniului pe numele donatorului prof. Traian Zorzoliu.
Consiliul Popular al Județului Olt Comitetul Executiv Biroul Permanent, pe bază Scrisorii Consiliului Popular al Orașului Drăgănești-Olt, înregistrată la nr 4613/1988, prin care solicită acceptarea donației făcute de către cetățeanul Traian Zorzoliu, domiciliat în orașul Drăgănești-Olt stradă Teiului nr.12-A, conform normelor în vigoare, a emis Decizia 222/19 august 1988 pentru acceptarea donației făcută statului, de obiecte muzeale în valoare de 1.103.245 lei.
Casa Polihronie, cea de-a doua clădire a muzeului
Casa memorială Nicolae Titulescu a fost inaugurată la 16 martie 1982, închisă pentru o perioadă de 7 ani și redeschisă la 31 mai 1990.
Casa memorială Nicolae Titulescu
Pentru deschiderea Muzeului Memorial N. Titulescu am primit sprijin din partea Muzeului Național de Istorie al R.S.R și de la Muzeul Județean Olt. Obiectele aflate în colecțiile acestui edificiu muzeal, 25% sunt donații, pentru această casă, din partea rudelor, restul au fost adunate din diverse locuri. Pază acestei instituții a fost asigurată de organele puterii locale.
Fiind înființată la inițiativă mea, când a fost oficiată această instituție în anul 1990, a fost repartizată pentru administrare Muzeului orășenesc Drăgănești-Olt unde eram director.
În comună se mai află și alte obiective memoriale care au fost aparate atâta timp cât această instituție a aparținut de Muzeul din Drăgănești-Olt.