Trăim pe aceste meleaguri de mii de ani. Strămoșii noștri traci și înaintașii lor îndepărtați s-au așezat lângă apa Oltului umbrită de codri seculari, bogați în pește și vânat. Urmele lor le-am întâlnit de multe ori pe prundul Oltului, descoperindu-le uneltele din gresie cioplite în creastă de cocoș.
Pe terasa de jos a Oltului, adăpostiți de pădure, lângă izvoarele de sub malul cel mare de la răsărit, s-a așezat acum circa șapte mii de ani primul trib al Dudeștenilor, ei formând primul sat pe vatra urbei de astăzi. Așezarea lor din neoliticul timpuriu se întindea de la izvorul de sub cimitir până la cișmelele de la Cătănești, Stoenica și Balta. Sub casele drăgăneștenilor de astăzi, în zona amintită, se află vetrele primelor bordeie care au populat prima dată vatra localității Drăgănești-Olt.
Dudeștenii aveau să plece pe alte meleaguri fiind înlocuiți de alte seminții. Cei mai cunoscuți de noi, prin cercetările arheologice, au locuit pe măgura lui Boier Iancu la capătul Bâzaranilor, lânga Sâi.
Pe atunci aici era o luncă mlăștinoasă care s-a păstrat mii de ani cunoscută de localnici în timpurile noastre cu numele de Balta Corboaica. În jurul ei erau păduri de nepătruns, dar pe o mică ridicătură de pamânt triburile Gumelnițenilor aveau să facă un sat în care au trăit sute de ani. Pe ei i-am cunoscut noi mai bine prin săpăturile arheologice făcute acum 10-15 ani. Satul lor ca la început, facut din câteva colibe, l-am reconstituit în curtea muzeului — punct de atracție pentru turiști. Lumea lor avea să lase urme adânci în cultura populațiilor de mai târziu.
Orizontul cultural istoric avea să înceapă cu cei din epoca bronzului și apoi a strămoșilor Traci, din a căror mare familie, cea mai numeroasă după a inzilor, cum amintește Herodot, se trag Geto-Dacii.
Dacii, prin urmele arheologice descoperite, aflăm că au locuit pe ultima terasă a Oltului aproape peste tot. Ei aveau o cetate aproape de locurile noastre de astăzi la Gâlmeie-Sprâncenata. În desișul pădurilor, pe ultima terasă a Oltului, vatra de azi a orașului Drăgănești-Olt, s-a plămădit lumea celor care vor forma satele Uibărești (numit mai târziu Peretu), Drăgănești și Comani.
Aceste sate sunt pomenite în hrisoavele domnești din evul mediu: Peretu la 1475, Drăgănești la 1521 și Comani pe la 1300 (mențiune facută într-o hartă a Academiei Române, pentru asezările dintre anii 1100-1300). În evul mediu la Comani și Drăgănești existau căpitanii de margine unde aveau scutelnici Papa Capitan Drăgănescu și Capitan Comăneanu. De atunci și pâna în veacul al-XIX-lea, satele care formează astăzi orașul Drăgănești au fost stapânite de mulți boieri și așezăminte creștine.
Boierii Dănești din Divanul Domnesc au închinat satul Daneasa în anul 1475 Mânastireii Cuhlumuz de la Athos iar de la Uibarești (Peretu) călugarii luau vinariciu. Satul Drăgănești era stapânit de Stanciu Logofătu (1650), Mitrea Rudeanu Mitropolitul (1637), Popa căpitan Drăgănescu (1700), Mitropolia București (1760), Mânăstirea Sărindaru (1795), Polihronie Ioan (1800), Răducanu Clinceanu (1835) și Păuna Știrboaica Pităreasa (1879).
Boierii ce stapânesc satul Comani: Clucerul Stoica, Bunea Logofătul (1630), Slugerul Matei Comaneanu (1760), Dumitrașcu Obedeanu (1763), Smaranda Mărgăritescu, Slugerul Constantin Comăneanu (1881), Ion Mărgăritescu (1820), Gheorghe Pâlcau (1832), Velisarie Leontopol (1840), Marele logofăt Cornea Brailani, Serdarul Constantin Teoharie 1846), Elena Floru, Mihail Demetrescu, Maria Anghelescu (1940).
După legea rurală din 1864, satele Drăgăneștii de Sus, Drăgănești de Jos și Peretu au format comuna Drăgănești. Satul Comani a devenit comuna cu același nume, Comani.
După războiul de independență comuna Drăgănești devine sediul Plășii Sâiului. Veacul al XX-lea găsește localitatea în plină dezvoltare, erau înființate trei bâlciuri anuale și piața saptămânală. Ia ființa spitalul comunal, serviciul de pază cu guarzi comunali, se făcea iluminatul stradal, se deschide o farmacie și numeroase prăvălii și ateliere meșteșugărești.
Toate acestea vor schimba poziția localității față de comunele din zonă și vor spori dezvoltarea pe calea urbanizării. Școala se organizează după modelul celor de la oraș, dascălii vor edita primul ziar local (1936) iar primăria va construi un sediu nou și un cămin cultural.
După cel de al doilea război mondial, în 1950, Drăgăneștiul devine sediu de raion și intră într-o nouă etapă de dezvoltare edilitar-gospodarească, dar și economică. Apar instituțiile raionale care vor concentra multă populație, cu un nou mod de viață. Electrificarea localității, pavarea unor străzi, alimentarea cu apă, spitalul, policlinica, farmacia, școala medie, magazinele mari, rețeaua de telecomunicații și existența unei gări pe linia nr. 1 etc. vor crea posibilitatea ca localitatea să devină la 1 august 1968 oraș, la care se afiliază și comuna Comani.
După 1968 orașul Drăgănești a primit fonduri speciale pentru dezvoltare. Mai întâi s-a construit o platformă industrială, situata între Comani și Drăgănești, în care au lucrat peste 1200 muncitori și care era formată din: fabrica de zahăr, filatura de bumbac, stațiunea de reparat mașini agricole, atelierul de reeșapat anvelope, uscătorie de fructe și legume, vinalcool, șantierul hidroenergetic etc.
În oraș s-a construit un cartier de peste 1000 de apartamente, străzile principale și trotuarele au fost asfaltate, s-au construit spații comerciale, un spital pentru copii, o policlinică, sediu de bancă, piață, ateliere meșteșugărești, liceu, școală nouă, cămin pentru elevi, școală nouă la Comani, asfaltarea străzii principale din Comani și alte unități economice și comerciale menite să satisfacă cerințele locuitorilor.
Atât instituțiile orașului, cât și unitățile industriale au funcționat la capacitățile planificate până în anul 1990, când structurile statului socialist au fost desființate și înlocuite treptat cu cele capitaliste. Astăzi încă nu s-au reașezat structurile de funcționare ale economiei de piață. În oraș au apărut multe magazine private, iar mica industrie privată este încă la început și platforma industrială veche a fost desființată. Tranziția în compartimentele vieții sociale și economice în orașul Drăgănești este mică, la început de drum.
Alexandru Voievod Basarab cel Bătrân întăreşte mânăstirii Cutlumuz de la Athos mai multe sate printre care şi Dăneşti (Dăneasa), iar de la Uibăreşti să ia călugării dijme. La începutul secolului al XIX-lea satul Uibăreşti apar sub numele de Peretu iar din 1860 s-a unit cu satul Drăgăneşti formând comuna Drăgăneşti. Este primul hrisov în care se atestă unul din satele care au format comuna Drăgănești.
S-a emis la Târgovişte Hrisovul lui Radu de la Afumaţi Voievod,care întărea stăpânirea jupânului Neagoe, mare vistier şi soţiei sale Caplea asupra satelor Uibăreşti, Stoicăneşti, Drăgăneşti. Este hrisovul care menţionează pentru prima dată satul Drăgăneşti (D.I.R. Ed. Academiei R.S.R.)
S-a emis decizia nr. 98/1968 a Consiliului Judeţean Olt prin care au fost numiţi membrii Consiliului Orăşenesc Drăgăneşti format din: Naiman Gheorghe, Mihăilescu Vasile, Costescu Aurelian, Dinculescu Florea, Cherăţoiu Dumitru, Nicoară Valeriu. (Arh. Primăriei Drăgăneşti-Olt Dos. IX-4 p.112)
S-a constituit primul Consiliu Popular Provizoriu al oraşului Drăgăneşti-Olt şi a fost numit primul primar al oraşului, Naiman Gheorghe, până la 15 septembrie 1969.
A avut loc şedinţa de lucru a Comitetului executiv al Primăriei Drăgăneşti-Olt în care s-a numit comisia pentru stabilirea străzilor oraşului. (Arh. Primăria Drăgîăneşti-Olt Reg. P.V. 1968 pg.3)
Prin H.C.M. 1154, Comuna Drăgăneşti-Olt a fost declarată oraş (Buletinul Oficial al R.S.R. partea a I-a nr. 105-106 din 1 august 1968)